Despăgubiri Malpraxis Medical
Malpraxisul medical este o eroare profesională generatoare de pagube pacientului, ce implică răspunderea civilă a personalului medical sau a furnizorului de servicii și produse medicale, sanitare sau farmaceutice.
Din punct de vedere etimologic, malpraxis este un termen alcătuit din latinescul „mal”, „malus” – „rău” şi cuvântul de origine greacă „praxis” – „practică”, ceea ce îi dă sensul de „practică rea, inadecvată, a practica profesia în mod greşit”.
În România termenul are de malpraxis este reglementat prin Legea nr. 95/ 2006 privind reforma în domeniu sănătății.
Cine este răspunzător pentru malpraxis?
Personalul medical
Articolul 642, alin. (1), lit. b), din Legea nr. 95/ 2006 defineşte personalul medical ca fiind medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical şi moaşa care acordă servicii medicale.
În caz de malpraxis, aceștia vor răspunde civil pentru prejudiciile produse pacientului, care includ atât neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, cât și actele individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament.
Totodată, personalul medical va răspunde civil şi pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementarilor legale privind confidenţialitatea, consimţământul informal şi obligativitatea acordării asistenţei medicale, ori în cazurile în care personalul medical îşi depăşeşte limitele competentei, cu excepţia cazurilor de urgenţă în care nu este disponibil personal, medical ce are competenţa necesară.
Unitatea sanitară
independent sau împreună cu personalul medical
Unităţile sanitare, publice sau private, în calitate de furnizori de servicii de sănătate, răspund civil pentru prejudiciile produse pacientului în activitatea de prevenţie, diagnostic sau tratament, în situaţia în care acestea sunt consecinţa:
infecţiilor nosocomiale;
defectelor cunoscute ale aparaturii medicale;
folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale și a altor substanţe medicamentoase şi sanitare, după depășirea termenului de valabilitate sau a perioadei de garanție;
acceptării de aparatură medical, materiale sanitare, substanțe medicamentoase și sanitare de la furnizori, fără asigurarea prevăzută de lege;
subcontractării de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fără asigurare de răspundere civilă în domeniul medical.
Unităţile sanitare răspund în condiţiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta.
Producătorii de echipamente medicale sau de medicamente
Producătorii de echipamente şi dispozitive medicale sau substanţe medicamentoase răspund pentru prejudiciile produse pacienţilor generate în mod direct sau indirect de defectele ascunse ale echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substanţelor medicamentoase şi materiale sanitare, în perioada de garanţie/ valabilitate, conform legislaţiei în vigoare.
Subcontractorul de servicii medicale sau nemedicale care furnizează servicii sau produse către o unitate sanitară
Furnizorii de servicii medicale sau nemedicale, subcontractați de către unităţile sanitare publice sau private furnizoare de servicii medicale, răspund pentru prejudiciile cauzate pacienţilor în mod direct sau indirect, ca urmare a serviciilor prestate.
Furnizorul de utilități (electricitate, apă, gaz, etc.)
Furnizorii de utilităţi către unităţile sanitare răspund civil pentru prejudiciile cauzate pacienţilor generate de furnizarea necorespunzătoare a utilităţilor.
Când nu este considerat malpraxis?
Când medicul își depășește limitele competenței în cazuri de urgență, în care nu este disponibil personal medical ce are competența necesară;
daunele sunt cauzate de condițiile de lucru, dotările insuficiente cu echipament de diagnostic și tratament, efectele adverse, complicațiile acceptate ale metodelor de investigație și tratament, defectele echipamentelor și dispozitivelor medicale;
personalul medical acționează cu bună-credință în situații de urgență, cu respectarea competenței acordate.
Care este procedura pentru a reclama un caz de malpraxis?
Pentru a reclama un caz de malpraxis, pacientul poate sesiza:
Comisia de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis din cadrul Direcției de Sănătate Publică;
Administraţia unității sanitare, pentru o răspundere în baza Codului Muncii;
Colegiul Medicilor, pentru o răspundere disciplinară;
Procuratura, pentru răspundere penală, în baza Codului Penal;
Instanța de judecată, pentru răspundere civilă, în baza Codului Civil.
În cazul sesizării procuraturii sau instanței de judecată cu privire la eroarea profesională, pacientul sau familia acestuia poate cere daune materiale sau morale.
În cazul în care pacientul alege să sesizeze Comisia din cadrul Direcției de Sănătate Publică, aceasta va desemna un grup de experţi, în vederea analizării documentelor medicale şi audierii persoanelor implicate. În final, Comisia va emite o decizie care va stabili existenţa sau nu a cazului de malpraxis – această decizie va putea fi atacată în instanţă de pacient, asigurator şi/sau medic.
În cazul în care pacientul optează să sesizeze direct instanţa de judecată, analizarea cazului de malpraxis se va realiza exclusiv de către instanţă, care va administra probele pe care le va considera necesare, inclusiv expertiza de specialitate, care se dispune în majoritatea cazurilor de acest gen.
Soluţionarea cazurilor de malpraxis
În urma sesizării cazului de malpraxis la Direcția de Sănătate Publică, Comisia de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis desemnează un expert/grup de experţi care întocmeşte un raport asupra cazului, pe baza căruia Comisia va lua decizia.
În cazul în care pacientul sau oricare dintre părţile implicate nu este de acord cu decizia Comisiei, o poate contesta la instanţa de judecată în raza căreia a avut loc actul de malpraxis reclamat, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei.
În cazul în care pacientul, medicul și asiguratorul își doresc să evite comisiile medicale, Colegiul medicilor, procuratura și judecătoria, aceștia pot apela la un mediator pentru a ajunge la un acord reciproc avantajos.