Meniu Închide

Societatea de asigurări

Societate de asigurare, societatea pe acţiuni constituită în scopul desfăşurării activităţii de asigurare prin încheierea de contracte de asigurare, în temeiul cărora, la producerea cazului asigurat, îi revine obligaţia de a plăti indemnizaţia de asigurare asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit, după caz.

De a  se constituii în mod valabil ca şi societate comercială doar dacă îmbracă forma juridică a societăţii pe acţiuni. Obiectul de activitate îl reprezintă exclusiv activitatea de asigurare (comerţul cu asigurări);

Trebuie să aibă obiect unic de activitate, constând în practicarea uneia dintre cele două categorii de asigurări (asigurări de viaţă sau asigurări generale).

Acţionarii în s. de a. pot fi persoane fizice sau juridice. Orice persoană care, nemijlocit şi singură ori prin intermediul sau în legătură cu alte persoane fizice ori juridice, exercită drepturi ce decurg din deţinerea unor acţiuni care, cumulate, reprezintă cel puţin 10% din capitalul social al unui asigu-rător/reasigurător ori îi conferă acesteia cel puţin 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a acţionarilor sau care dau posibilitatea să exercite o influenţă semnificativă asupra conducerii unui asigurător, reasigurător, bro-ker de asigurare şi/sau de reasigurare în care are poziţia semnificativă, după caz, se numeşte acţionar semnificativ.

Acţionarii semnificativi nu trebuie confundaţi cu persoanele semnificative, acestea din urma putând fi: membrii consiliului de administraţie şi/sau ai consiliului director şi/sau ai consiliului de supraveghere, conducerea executivă, actuarul, conducătorii activităţilor de asigurări de viaţă şi de asigurări generale, în cazul asigurătorilor cu activitate compozită, persoanele desemnate în funcţii de conducere specifice domeniului asigurărilor, precum şi conducerea executivă a intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări şi membrii Consiliului director al Fondului de protecţie a victimelor străzii (art. 2 din Legea nr. 32/2000). Capitalul social trebuie să fie vărsat integral la constituirea s. de a. şi nu poate fi mai mic decât un anumit nivel, stabilit prin Normele emise de C.S.A. privind actualizarea limitei minime a capitalului social vărsat al asigurătorilor.

Capitalul social vărsat trebuie să fie depus integral în formă bănească, atât la constituirea societăţii, cât şi la majorarea capitalului social (art. 16 din Legea nr. 32/2000). Acţiunile emise de asigurători pot fi numai nominative. Orice formă de asociere prin care proprietatea acţiunilor este ascunsă C.S.A. este lovită de nulitate (art. 17 din Legea nr. 32/2000). Pentru constituirea unei s. de a., acţionarii acesteia trebuie să întocmească un studiu de fezabilitate. Menţiunile obligatorii ale studiului de fezabilitate sunt: i) natura angajamentelor sau a riscurilor pe care asigurătorul îşi propune să le acopere; ii) metodele actuariale de calcul folosite pentru stabilirea rezervelor tehnice; iii) principiile programului de reasigurare şi lista cu reasigurătorii; iv) componentele fondului de siguranţă; v) resursele financiare pentru acoperirea cheltuielilor (art. 12 din Legea nr. 32/2000).

S. de a. este supusă autorizării de către C.S.A., care va decide asupra acordării autorizaţiei necesare desfăşurării activităţii de asigurare sau asupra respingerii cererii de autorizare, în termen de 4 luni de la data depunerii documentaţiei complete.

Un asigurător nu poate fi înregistrat în registrul comerţului fără avizul prealabil în vederea înregistrării emis de C.S.A. Aceasta va respinge cererea de autorizare atunci când constată una sau mai multe dintre următoarele situaţii: A) documentaţia prezentată nu este întocmită în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

B) din documentaţia prezentată rezultă că:

C) asigurătorul nu va desfăşura o activitate în conformitate cu prevederile legii;

D) acţionarii şi persoanele semnificative nu îndeplinesc condiţiile şi criteriile prevăzute de legislaţia în vigoare;

E) necesitatea asigurării unui management prudenţial al asigurătorului nu este satisfăcută în raport cu calificarea acţionarilor şi a membrilor, în mod direct sau indirect;

F) analiza studiului de fezabilitate indică faptul că asigurătorul nu poate asigura realizarea obiectivelor stabilite şi în condiţii compatibile cu reglementările privind practica prudenţială, care să protejeze în mod adecvat asiguraţii;

G) există o formă de asociere prin intermediul căreia acţiona-riatul, până la ultima persoană fizică implicată, nu este adus la cunoştinţă C.S.A.;

H) sistemul de tehnologie a informaţiei de care dispune nu este adecvat derulării optime a activităţii de asigurare pe care îşi propune să o practice. C.S.A. va comunica solicitantului motivele respingerii cererii de autorizare. împotriva deciziilor adoptate de C.S.A. persoana implicată poate face plângere la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei. Prin decizia de acordare a autorizaţiei emisă de preşedintele Consiliului C.S.A. se stabileşte data de la care asigurătorul va începe să-şi desfăşoare activitatea.

Asigurătorii şi reasiguratorii autorizaţi sunt obligaţi să includă în toate documentele emise, inclusiv în corespondenţa cu terţii, codul unic, precum şi următorul înscris: „Autorizat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor” (art. 11 şi 12 din Legea nr. 32/2000).

Conducerea executivă a s. de a. este asigurată de persoanele fizice, cel puţin două, dintre care una, potrivit actelor constitutive şi/sau hotărârilor organelor statutare ale asigurătorului sau reasiguratorului, este înlocuitoarea de drept a persoanei împuternicite să conducă şi să coordoneze activitatea zilnică, precum şi învestite cu competenţa de a angaja răspunderea asigurătorului sau reasiguratorului.

Nu intră în această categorie persoanele care asigură conducerea nemijlocită a compartimentelor din cadrul asigurătorului sau reasiguratorului, precum şi cele care conduc sucursale sau alte sedii secundare. în cazul sucursalelor asigurătorilor sau reasiguratorilor din statele membre, care desfăşoară activitate pe teritoriul României, în baza dreptului de stabilire, conducerea executivă este reprezentată de persoanele împuternicite de aceştia să conducă activitatea sucursalei şi să angajeze legal în România asigurătorul sau reasiguratorul (art. 2 din Legea nr. 32/2000).

În vederea obţinerii autorizării de funcţionare, precum şi oricând pe perioada derulării activităţii, un asigurător sau reasigurător trebuie să fie în relaţii de muncă cu cel puţin un actuar.

Obligaţiile actua-rului sunt următoarele:

1) determinarea valorii rezervelor tehnice;

2) controlul activelor admise să acopere rezervele tehnice;

3) calculul primelor de asigurare;

4) calculul marjei de solvabilitate minime;

5) calculul marjei de solvabilitate de care dispune asigurătorul;

6) calculul beneficiilor obţinute din fructificarea activelor admise să acopere rezervele tehnice pentru asigurările de viaţă;

7) elaborarea, certificarea şi transmiterea către C.S.A. a raportului actuarial anual;

8) certificarea tuturor rapoartelor transmise către C.S.A.;

9) notificarea oricăror nereguli constatate sau a unor situaţii care indică sau conduc la încălcarea prevederilor legale. Actuarul trebuie să aducă la cunoştinţă, în scris, în cel mult două zile lucrătoare de la data constatării, consiliului de administraţie şi/sau

consiliului director şi/sau consiliului de supraveghere, după caz, precum şi conducerii executive a asigurătorului sau reasiguratorului, despre orice situaţie care indică comiterea unei încălcări a prevederilor legale (art. 12&1 din Legea nr. 32/2000).

S. de a. are următoarele obligaţii: i) să conducă evidenţa contabilă şi operativă, care să permită: – întocmirea rapoartelor cerute de C.S.A.; – analiza rezultatelor tehnice pe clase de asigurări, în scopul de a stabili dacă activitatea sa în ansamblu este rentabilă; ii) să supravegheze activitatea personalului propriu, a unităţilor din subordine şi a agenţilor, subagenţilor şi agenţilor subordonaţi şi să instituie proceduri antifraudă, astfel încât să nu fie periclitată activitatea de asigurare desfăşurată de asigurător; iii) să îşi organizeze procedurile de control intern; iv) să transmită bugetul de venituri şi cheltuieli, în fiecare an, în termen de 10 zile calendaristice de la data aprobării acestuia; orice rectificare a acestuia va fi transmisă C.S.A. în acelaşi termen; v) să îşi organizeze un sistem intern de management al riscului; vi) asigurătorii cu activitate compozită au obligaţia să organizeze şi să conducă evidenţa contabilă separat pentru cele două activităţi de asigurare; vii) să întocmească rapoarte privind activitatea de reasigurare proprie, precum şi programele de reasigurare; viii) să instituie proceduri şi să întreprindă măsuri de pregătire a personalului propriu pentru respectarea legislaţiei în vigoare şi a normelor emise de C.S.A. privind combaterea terorismului şi prevenirea spălării banilor prin intermediul activităţii de asigurare; ix) să întocmească şi să prezinte situaţii financiare individuale şi, după caz, consolidate, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile emise de C.S.A. conform legislaţiei în vigoare; x) să transmită orice alte raportări financiare, precum şi alte rapoarte, situaţii sau analize solicitate de C.S.A. ori stabilite prin norme, avize sau decizii; xi) să ţină un registru special al activelor admise să acopere rezervele tehnice constituite pentru asigurări generale şi un registru special al activelor admise să acopere rezervele tehnice constituite pentru asigurările de viaţă; xii) să instituie proceduri de avizare, constatare şi soluţionare a daunelor; xiii) să instituie proceduri de primire şi soluţionare a reclamaţiilor, inclusiv pe cale amiabilă, să deschidă şi să menţină un registru de reclamaţii şi sesizări şi să trimită raportări către C.S.A.; xiv) să asigure auditarea situaţiilor financiare anuale şi, după caz, consolidate, de către un auditor financiar persoană juridică, autorizat de Camera Auditorilor Financiari din România, aprobat de C.S.A. Din echipa desemnată de auditor cel puţin o persoană trebuie să deţină calitatea de actuar sau să

dovedească această calificare prin acte oficiale emise de autorităţi sau asociaţii profesionale din alte state; xv) să publice anual un raport; xvi) să prezinte direcţiilor de specialitate şi echipelor de control ale C.S.A. toate raportările, documentele, situaţiile şi informaţiile solicitate de acestea.

Auditorul financiar va întocmi un raport anual, însoţit de opinia sa, din care să rezulte dacă situaţiile financiare prezintă o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţei financiare, a fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată, conform standardelor profesionale publicate de Camera Auditorilor Financiari din România. De asemenea, auditorul financiar va analiza practicile şi procedurile controlului şi auditului intern şi, dacă consideră că acestea nu sunt corespunzătoare, va face recomandări asigurătorului pentru remedierea lor şi va furniza, la solicitarea C.S.A., orice detalii, clarificări, explicaţii referitoare la datele cuprinse în situaţiile financiare ale asigurătorului. Auditorul financiar al unui asigurător trebuie să informeze C.S.A. de îndată ce, în exercitarea atribuţiilor sale, a luat cunoştinţă despre orice act sau fapt, în legătură cu asigurătorul ori cu entităţile care intră în perimetrul de consolidare, care: i) constituie o încălcare a legii şi/sau a reglementărilor ori a actelor emise în aplicarea acesteia, prin care sunt stabilite condiţiile de autorizare şi de desfăşurare a activităţii asigurătorului; ii) este de natură să afecteze situaţia patrimonială a asigurătorului sau buna să funcţionare;

iii) poate conduce la un refuz din partea auditorului de a-şi exprima opinia asupra situaţiilor financiare ale asigurătorului sau la exprimarea de către acesta a unei opinii cu rezerve. Transmiterea către C.S.A. a informaţiilor menţionate nu constituie o încălcare a oricărei restricţii privind divulgarea de informaţii şi nu va atrage nici un fel de răspundere asupra persoanei în cauză (art. 20^1 din Legea nr. 32/2000).

S. de a. se pot asocia în uniuni profesionale care să le reprezinte interesele colective faţă de autorităţile publice, să studieze probleme de interes comun, să promoveze cooperarea, să informeze membrii asociaţiei şi publicul şi să organizeze serviciile de interes comun; de asemenea, pot adera la uniuni internaţionale de profil, cu respectarea obligaţiilor ce decurg din actele constitutive ale acestora. S. de a. pot încheia înţelegeri referitoare la coasigurare, pool-uri şi alte forme de cooperare specifice, în vederea asigurării sau reasigurării unor riscuri. V. asigurare, asigurat, risc asigurat, asigurător, C.S.A., actuar, societate pe acţiuni, acţionar, acţiune, capital social.

Detalii: https://legeaz.net/dictionar-juridic/societate-de-asigurare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Call Now Button